Modificari in legile deseurilor

            Ultima perioada este marcata de schimbari masive in ceea ce priveste administrarea deseurilor in Romania. Avem 3 momente importante:

    1. Vara anului 2018, cand apare OUG 74/2018, pentru modificarea si completarea legii nr 211/2011 privind regimul deseurilor a legii nr 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor si a deseurilor de ambalaje.

     2. “Cadoul” oferit Organizatiilor de transfer de responsabilitate (OTR-uri) in preajma Craciunului, Ordinul 1362/2018, privind aprobarea Procedurii de autorizare, avizare anuala si de retragere a dreptului de operare a organizatiilor care implementeaza obligatiile privind raspunderea extinsa a producatorului.

    3. Pentru a “simti” inceperea anului, dupa ce (probabil) ne-am relaxat in concediul de iarna, este publicata Legea 31 in prima luna a anului 2019 (Legea 31/2019, privind aprobarea OUG 74/2019 pentru modificarea si completarea Legii 211/2011 privind regimul deseurilor, a Legii nr.249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor si a deseurilor de ambalaje si a OUG nr.196/2005 privind Fondul pentru mediu).

           Toate cele trei momente marcheaza piata deseurilor, mai ales a celor provenite din ambalaje, lucru care se observa in blocarea acesteia. Intreaga legislatie pune intr-un oarecare avantaj UAT-urile alaturi de formele de asociatii de dezvoltare intercomunitara (ADI-uri) si operatorii de salubritate. Lasati la o parte sunt producatorii, colectorii si reciclatorii de deseuri, care, pana acum au avut cel mai mare aport in atingerea obiectivelor de valorificare si reciclare impuse de UE. Probleme vin si din faptul ca din totalitatea ADI-urilor la nivel national (32 la numar), sunt numai trei, maxim patru functionale, iar unitatile administrative teritoriale nu sunt pregatite sa preia responsabilitatea legislativa in totalitate.

       Agentii economici contribuabili la AFM si direct raspunzatori de realizarea tintelor de valorificare si reciclare a deseurilor de ambalaje se afla intr-o perioada incerta. Acestia nu au siguranta asumarii raspunderii de catre cei implicati in lantul de reciclare, chiar daca autoritatile impun conditii aspre de avizare, autorizare, implementare a legislatiei.

             Ramane de vazut deschiderea guvernantilor cu privire la nemultumirile actorilor implicati in mod direct, la problemele ridicate de noile impuneri si, pana la urma, cat sunt de interesati in gasirea solutiilor realiste, fara blocarea pietei deseurilor.

  Cert este ca, deseurile depozitate la “groapa” obligatoriu vor scadea, procentul de reciclare va trebui sa fie din ce in mai mare, iar daca cei interesati nu sunt motivati  sa separe deseurile si sa le valorifice/recicleze, nu vom fi capabili sa respectam impunerile UE, iar de aici si pana la procesul de infrigement, calea este scurta.